PRINSEA

Cu câteva luni în urmă, citeam zilnic multe din jurnalele de la weblog.ro. De două ori am periat anuarul şi am selecţionat toate jurnalele interesante, chiar dacă nu au mai fost actualizate de luni de zile.

Din păcate nu mai am timp să pescuiesc în oala de spaghete descifrez sursele RSS. Cum situl nu dă semne să evolueze iar eu am tot mai puţin timp, m-am hotărât să o las baltă, pur si simplu.

Păcat…

Am avut o strângere de inimă când am clicat pe “Unsubscribe”, dar nu am ce să regret. Oricum nu mai citeam jurnalele de câteva luni.

Actualizare 22 feb. 2005

Problemele care le am cu sursele RSS de la weblog.ro:

• Numele tuturor surselor e “WeBlog.ro feed”. Ar trebui sa fie “Numele jurnalului | Weblog.ro”

• Titlurile din sursă nu au dată.

• Unele permalinkuri trimit aiurea. Aş vrea să fiu mai precis, dar nu am un exemplu la îndemână.

Recenta măsură anunţată de Google, de a introduce un atribut rel=”nofollow” care să facă paginile marcate în acest mod invizibile pentru alcătuirea clasamentului general, a stârnit multe reacţii pro şi contra. Multe osanale, dar şi multe comentarii lucide despre efectele adverse probabil nescontate.

Google a recomandat furnizorilor de soft pentru blogging să facă modificarea necesară, aşa că dacă foloseşti un soft de la Six Apart ( TypePad), nu trebuie să-ţi mai baţi capul - “nofollow” a şi fost introdus acolo. Cei de la Blogger (care e proprietatea Google, dacă n-aţi ştiut:-) n-au suflat încă nici o vorbuliţă.

Ideea este ca răii care vin şi lasă spam în comentarii nu vor mai primi puncte în clasamentul Google. Problema e dacă răilor o să le pese sau ba! Prin trimiterea de spam se urmăreşte altceva: ca cititorii ajunsi pe comentariul sau e-mail-ul respectiv să dea un clic de curiozitate, şi să fie expuşi la informaţiile de pe pagina firmei sau persoanei respective.

Locul ocupat în clasamentul Google era un efect colateral. Pentru că dacă noi, cititorii obişnuiţi, abia găsim timp să comentăm pe ici pe colo, spam-ul e trimis de un program, care face ca acelaşi comentariu să apară în repetate rânduri pe sute şi mii de pagini. Nu costă aproape nimic. Şi dacă se obţin 100 de vizite pe pagina respectivă din 100.000 de comentarii trimise, şi tot merită pentru spammeri să încerce.

Şi cum răii ăştia se concurează între ei, probabil că nici nu se va vedea în clasamentul Google - toţi beneficiind de un tratament egal.

Cine are de pierdut? Noi ăştialalţi. Prin luarea acestei măsuri, Google - probabil fără să vrea- a retezat o grămadă de avantaje pentru utilizatorii săi.

În viziunea lui Bernhard Seefeld, situaţia stă cam aşa:

“Google, ca şi majoritatea celorlalte motoare de căutare,se bazează pe inteligenţa colectivă a web-ului pentru a determina ce este şi ce nu este important. Mecanismul era extraordinar de democratic, ca şi multe alte forme de participare de pe web permiţând fiecăruia să exprime o opinie, care nu era doar vizibilă pentru cititorul direct, ci conta şi în statistica globală. Fiecare vot conta. De acum înainte, vocea ta contează numai dacă ai un blog, şi opinia ta contează numai dacă este exprimată pe acel blog, şi nicăieri altundeva. Nici măcar înţelepciunea colectivă a puternicilor editori ai Wikipediei nu mai contează, pentru că “greutatea” link-urilor lor ca voturi a fost eliminată de asemenea”.

S-au găsit chiar unii care au numit măsura “prezervativ pentru link-uri“!;-)

Bibliografie;-) Imparţial (?)
Google, Yahoo, MSN Unite On Support For Nofollow Attribute For Links
Pro
Anil Dash: The Social Impacts of Software Choices
Robert Scoble: Google adds “nofollow” to link tags
si contra
Ben Hammersley: Let no fellow nofollow, lest we all lie fallow
Bernhard Seefeld: The Day The Linkjuice Died

Materialul se cheamă FAQ: What Is a Blog? şi îi aparţine lui Andreas Ramos. Dacă cineva va vrea să-l traducă, atenţie! e nevoie de acordul autorului pentru publicare.

Evenimentul s-a numit Weblogs: Beyond the Hype şi a fost moderat de Marnie Webb.

Sony Cloward de la CERF:

Însemnări frecvente Motoarele de căutare se prăpădesc după bloguri. Cu cât ai mai multe însemnări, cu atât primeşti mai mulţi vizitatori via Google, Feedster, şi Yahoo. Lumea caută ceva şi- pac! se trezeşte pe un blog!

Technocrati & Trackback Numai recent am priceput diferenţa între a menţiona un link în însemnare si trackback. Când folosesc trackback ca sa mă refer la însemnarea cuiva de pe alt blog, folosesc adresa lui de trackback în loc de permalink-ul însemnării. Făcând asta, şi având blogul înregistrat la Technocrati, blogul meu este conectat cu blogurile altora, creându-se un fel de “reţea de conversaţii”. Deci vizitând bloguri mult mai populare decât al meu, lumea va vedea un trackback către însemnarea mea şi va veni să mi viziteze blogul.

Opţiuni de abonare Mi-am prevăzut blogul cu multiple opţiuni - buton RSS/XML pentru cei care folosesc un program de agregare, buton direct pentru abonare prin Bloglines. Cu Feedburner , am adaugat si un buton de abonare My Yahoo, astfel încât doritorii să se poată abona şi prin intermediul contului lor de la Yahoo. În plus, folosesc Bloglet pentru ca alţii să poată să se aboneze via email şi să primească zilnic un mesaj cu însemnările din ziua respectivă. (M-am gandit chiar la posibilitatea de a trimite prin Bloglet însemnările pe o listă de discuţii, bineînţeles, dacă membrii doresc asta).

Informare şi conţinut valoros Cred că este absolut necesar să îţi ajuţi publicul să poată utiliza blogul în modul cel mai profitabil pentru ei. Dacă cineva aterizează pe blog şi nu există nici o introducere sau descriere a respectivului site, rezultatuleste confuzie şi frustrare şi nu se mai întorc niciodată (mi s-aîntâmplat şi mie!). Blogurile prin conţinut şi formă trebuie să fie clare, relevante şi să fie purtătoare de valoare în privinâa cunoştinţelor şi înţelegerii subiectelor şi temei blogului. Trăim într-o eră excesului de informaţie; dacă informaţia de pe blogul tău e importantă, asigură-te că lumea revine să-l citească, şi chiar se abonează.

Propriile mele recomandări:

-e bine să ai link-uri între toate site-urile la care contribui (bloguri, pagini de prezentare, pagini de proiect, participarea în reţele sociale);
- cred că e de preferat să-ţi promovezi adresa blogului în locul adresei paginii de prezentare, fiindcă blogul este acela care face publicul să revină şi să caute ceva nou;
- adaugă adresa blogului în semnătura de pe e-mail;
- caută bloguri care se adresează aceluiaşi gen de public şi adaugă-le pe blogroll. Autorii vor proceda probabil la fel;
- lasă mesaje pe bloguri care te interesează, ca să fii descoperit la rândul tău;
-de câte ori publici ceva inspirat sau legat de ce a spus cineva pe alt blog, menţionează sursa, pune un link şi - dacă e disponibil- trimite un ping la adresa de trackback;
- de câte ori participi la o conferinţă, reuniune etc, spune oamenilor cu care vorbesti că ai un blog şi explică-le pe scurt care e principiul şi ce urmăreşti cu asta.

Astea sunt câteva “trucuri” care au funcţionat în cazul meu. Dar nu uita, trebuie păstrat simţul măsurii. Nu peria, nu deveni insistent în caz că nu eşti luat în seamă.

Marnie Webb:
Blogger oferă opţiunea de Ping, adică se oferă să atenţioneze motoarele de căutare de câte ori publici ceva nou. Nu dezactiva această opţiune.

Claude Almansi:
Dacă ai o comunitate de bloggeri în jur, eşti norocos. Dacă însă eşti deschizător de drum, începi prin a vorbi de blog pe listele de discuţii, în emisiuni de radio, oriunde ţi se oferă ocazia.

1) WordPress Acesta este un soft Open Source, succesorul oficial al lui b2/cafelog. Interfaţa este excelentă şi dispune de funcţii cum ar fi “însemnări private” (parolate), posibilitatea de a încărca fişiere, şi multe altele. Are nevoie de PHP de la versiunea 4.1 în sus, MySQL de la versiunea 3.23.23 în sus, şi de modulul Apache mod_rewrite (optional, pentru a avea acces la funcţiile URI) instalate în prealabil pe server. Categorii, posibilitatea de a avea mai multi autori.

2) Blogger.com Un serviciu gratuit care oferă atât soft cât şi găzduire pe BlogSpot. Posibilitatea de a avea mai multe bloguri pe un cont, si de a avea bloguri cu mai multi autori. Comentarii (nu si Trackback). Usurinta în publicarea de imagini- folosind Picasa si Hello.

3) Movable Type Unul dintre softurile foarte populare printre cei carora le place să modifice design-ul paginii, formate şi funcţii. E nevoie de cunoştinţe tehnice pentru instalare şi întreţinere, ca şi de un server pe care să fie găzduit softul şi blogul propriu-zis. Există diverse tipuri de licenţe (una gratuita, dar foarte restrictivă) pentru diferitele tipuri de utilizatori. Oferă comentarii, trackbacks, auto-discovery pentru trackbacks, posibilitatea de a publica imagini, căutare pe site, categorii. Exista de asemenea un soft simplificat, TypePad, oferit de aceeasi firmă, cu posibilitatea găzduirii asigurate (sau cu găzduire pe un server propriu), care este destinat in special celor fără veleităţi tehnice.

4) Live Journal Acesta este un serviciu gratuit incluzând software şi găzduire pentru cei în căutare de schimburi de idei şi nevoia de a face parte dintr-o comunitate(sau din mai multe!). Preferat de cei care ţin un jurnal intim, dar nu numai. Versiunea de bază e gratuită. Există şi o versiune Premium cu plată.

6) Xanga Este o altă platformă gratuită, de asemenea facilitând crearea de comunităţi.

7) Radio Serviciu de blogging contra cost, cu găzduire asigurată sau cu găzduirea pe un server propriu. Asigură comentarii, trackbacks, categorii, tot dichisul. Are şi propriul program de agregare, asigură şi posibilitatea de publicare prin e-mail, şi cea de a avea mai mulţi autori pentru un blog.

Pentru amatorii de comparaţii, găsiţi una aici.

Software românesc de blogging (am voie să spun asta?)

8) sato - creaţia lui Troniu, folosit de mai multă lume şi foarte lăudat.

9) weblog.ro - singurul serviciu românesc de blogging, cu găzduire asigurată. Poate vrea Antonio să ne ofere o prezentare mai detaliată - eu am încercat să folosesc serviciul când a apărut, dar totul se făcea aşa anevoie, că m-am lăsat păgubaşă. De atunci s-au schimbat multe în bine - de un singur lucru am a mă plânge - de exportul XML generat, pe care Bloglines îl acceptă acum, dar care nu îmi permite să trec de acolo în blogul propriu-zis. Iniţiativa e lăudabilă şi efortul de perfecţionare continuu.

Si Alex Brie mestereste ceva acolo. Gabriel Mihalache folosea si el un soft făcut de el, din păcate şi-a închis blogul.

Dacă am uitat pe cineva - sigur am uitat!- vă rog să poftiţi încoace să vă prezentaţi.

A, da - Tase foloseste Nucleus.

Si ar mai fi si altele…

Alte lecturi utile:

Hosted Blog Platform Test Write-Up - Stephanie Booth

Si o lista de resurse la Blogroots. De notat ca apare si weblog.ro!

Comments = comentarii Trackbacks = mergi mai departe pe fir, urmeaza firul mai departe

In vreme ce voi vorbi aici despre comentarii, pentru trackbacks voi folosi in continuare termenul in engleza, pentru ca e mai scurt si mai binecunoscut. Comentariile si trackback-urile sunt modalitati de a permite cititorilor unui blog sa-si dea cu parerea si sa interactioneze cu autorul blogului si cu ceilalti cititori. Majoritatea programelor software pentru blogging includ facilitatea legata de comentarii. Nu la fel stau lucrurile pentru trackbacks! O solutie relativ simpla si gratuita este cea oferita de HaloScan.

Cand folosim comentariile si cand trackback-urile?

De obicei, cand citim ceva interesant si ne starneste o reactie, ne punem pe comentat. E solutia ideala atunci cand poti sa-ti condensezi ideile si sa te limitezi la 650-1000 de caractere cat permit de obicei comentariile. Avantajul comentariilor este ca dau cititorilor sansa de a citi o discutie intreaga intr-un singur loc. Unii insa au ajuns la solutia ca isi seamana ideile bune in comentarii facute altora, si nu mai stiu unde le-au lasat (vezi cazul acesta semnalat de Timsoft - unde se prezinta si o solutie interesanta pentru a nu pierde urma propriilor comentarii raspandite pe web).

Daca insa vrei sa continui discutia pe blogul tau (sa joci la tine acasa cum s-ar spune), sau e vorba doar de o idee initiala care a generat apoi o insemnare de-a ta, pui un trackback la insemnarea respectiva, in asa fel ca cititorii acelei insemnari sa poata vedea continuarea pe blogul tau. Bineinteles ca ai grija sa pui acolo un rezumat al insemnarii si un titlu care sa fie incitante - altfel, nu vor face efortul de ase deplasa, chiar daca aceasta “deplasare” nu implica decat un simplu clic!

Deci trackback este un mecanism care face posibila consemnarea evolutiei unei idei, sau pareri diverse pe o anumita tema. Cum functioneaza: bloggerul A trimite un ping(un scurt mesaj de la un server catre altul) catre bloggerul B, indicandu-i ca l-a pomenit in insemnarea respectiva. De retinut ca trackback leaga de obicei doua insemnari intre ele, si nu doua bloguri in general.

Anumite softuri fac asta automat, prin auto-descoperire. Inspecteaza link-urile dintr-o insemnare, si trimit automat ping-uri catre insemnarile sau site-urile pomenite in acea insemnare - cazul Movable Type, care ofera un bookmarklet in acest sens, si de asemenea cazul WordPress. Pentru cei care folosesc Blogger si HaloScan, exista o secventa care poate fi adaugata in Template pentru a activa aceasta “auto-descoperire”- dar la mine nu a functionat.

Atunci cand faci aceasta legatura “manual”, exista o serie de informatii care trebuie furnizate:

permalink-ul (adresa) insemnarii tale titlul insemnarii tale un rezumat, sau o introducere la insemnarea ta adresa (adresele) de trackback la care vrei sa trimiti atentionari (ping) - acestea se gasesc la sfarsitul insemnarii respective, sub numele de Trackback ping URL- in cazul in care blogul ofera aceasta facilitate .

Atentie, proprietarul blogului respectiv poate opta daca sa accepte sau nu trackback-ul, sau poate chiar dezactiva complet aceasta facilitate. Exista si anumite incompatibilitati intre diverse softuri de blogging care fac trackback-urile dificil de adaugat. Si neaparat, insemnarea ta va trebui publicata inainte de a incerca sa trimiti ping-uri, ca sa poti sa-i mentionezi adresa(permalink-ul).

Daca reusesti, mentiunea ta va apare pe blogul vizat, in cadrul insemnarii respective, la Trackbacks. Pentru exemplificare, urmeaza acest link , si revino apoi pe Prinsea prin Trackbacks.

Cateva reguli de buna purtare: ping-urile catre insemnari care nu au nici o legatura cu a ta sunt considerate un mod de a-ti face reclama - spam adica. Vor fi probabil respinse sau sterse. E ca si cum eu intreb ceva si tu raspunzi cu totul altceva ;-)

Trackback-urile catre insemnari mai vechi din propriul blog sunt acceptate, atunci cand vrei sa atragi atentia cititorilor tai ca ai mai vorbit despre acest subiect si altadata. Totusi, daca nu e nimic special, poti face acest lucru prin link-uri incluse in insemnarea propriu-zisa.

Lilia Efimova mai are niste inovatii interesante. Ea a folosit functia “citations” oferita de bloglines, cu care poti cauta cine face referire la o anumita insemnare de-a ta sau de-a altora ( si a fost prea comod, prea grabit, prea putin “techie” sau prea putin interesat pentru a trimite un ping de trackback) ca sa afiseze pe blogul ei Links from other weblogs (legaturi dinspre alte bloguri) in dreptul fiecarei insemnari.

Mai mult decat atat, are si un More- adica mai multe pe aceasta tema- care este un link catre alte insemnari din propriul blog incluse in aceeasi categorie.

Astept comentarii. Tracback-urile sunt inca dezactivate, ca urmare a atacurilor la care am fost supusi.

Discuţie nocturnă despre bloguri

Aseara am avut o discutie interesanta cu Mircea. Se pare ca lipsa acuta de timp face explicatiile mele cam eliptice. Cu permisiunea interlocutorului, reproduc aici un fragment din conversatia avuta:

M (22:02:41): Trebuie sa ma mai lamuresc cu Atomul ce face! cum lucreaza!
G (22:03:05): Atom e un format de export - conţinutul blogului este exportat intr-un format standard.
M (22:03:23): Da, dar trebuie sa vad cum ma folosesc de el!
G (22:03:27): Blogger produce automat feeds (export) in format Atom - asta dacă nu cumva îi dezactivezi exportul Atom!
G (22:03:34): Tu nu te folosesti de propriul tau export
M (22:03:45): Dar cine se foloseste?
G (22:03:48): decat daca vrei sa te abonezi la propriul blog
G (22:03:57): ceea ce nu e lipsit de interes
G (22:04:34): tocmai mi-a publicat cineva o însemnare cam anapoda pe blogul colegilor de clasa în numele meu -noroc de abonament :-)- ca am aflat la vreme!

M (22:05:40): Bun ! Bre ! atunci la ce foloseste Atomul?
G (22:06:12): ca altii sa poata citi cu Bloglines sau cu alt agregator ce scrii Maria Ta
G (22:06:35): altfel trebuie sa-si miste “fizicul” direct pe site in fiecare zi
G (22:06:43): sa vada ce-ai mai puiat!
M (22:06:53): Buuuuuuuuun! Si atunci eu, ALTUL, Maria Mea, cum ma folosesc de Atomul altora?
G (22:07:13): te abonezi cu Bloglines la blogurile lor
G (22:07:22): ceea ce ai si facut, probabil
M (22:07:38): Si atunci nu trebuie sa-i mai vizitez eu?
G (22:08:01): nu - poti sa te duci in contul tau de la Bloglines in fiecare zi sa vezi ce e nou
G (22:08:06): daca e ceva…
G (22:08:21): cand ai peste 200 de abonamente ca mine…
M (22:08:26): Nu! M-am abonat la altele …pardon, numai la Prosthesis din cele de pe lista de linkuri
G (22:08:38): nu mai e nevoie sa te mai duci pe site-ul nimanui
M (22:09:02): Da unde vad? Pe blogline Feed?
G (22:09:30): exact- pe My feeds
M (22:09:45): OH!*
M (22:09:51): Mersi!
G (22:10:07): daca e ceva nou apare ingrosat

Nota: chiar daca Bloglines e foarte eficient pentru urmarirea rapida si eficienta a continutului blogurilor la care esti abonat, sunt situatii cand prefer sa trec de acolo intr-o noua fereastra si sa vad blogul “la el acasa”, in ambianta originala, in loc sa citesc pur si simplu continutul insemnarii.

• pentru cei care nu stiu ce inseamna OH- e replica sovietica la OK si vine de la Oci Haraso;-)

RSS vine de la Rich Site Summary (care ar insemna in traducere un sumar generos al site-ului ), sau, in acceptiunea altora, Really Simple Syndication (agregare simpla de-a dreptul ). Este un tip de document care contine actualizarile unor site-uri sau bloguri in vederea agregarii. Aceste documente RSS (cunoscute si sub numele de ‘export’- engl. feeds) pot fi citite folosind programe de agregare. Exportul in format RSS se poate limita doar la titluri, sau poate include titluri si continut.

Atom este un format de tip XML. Desi nu este identic cu RSS, indeplineste functii similare. Face posibila oferirea continutului unui blog sau stirilor intr-un format care permite ulterior agregarea(engl. syndicate) . Ca si la RSS, in functie de optiuni , exportul Atom poate contine doar titlurile, sau si titlurile si continutul (in intregime sau numai partea introductiva) Formatul Atom este destinat citirii continutului stirilor cu ajutorul unui program de agregare (engl. aggregator).

Text preluat de la Shai Coggins

De la Roland Tanglao via argumente:

Cum funcţionează un blog în 7 paşi explicaţi pe înţelesul tuturor:

1.Joe Blogger scrie o însemnare şi o publică pe blogul său.

2.Software-ul de blogging al lui Joe actualizeaza codul HTML de pe site-ul său, actualizează fişierul conţinând exportul în format RSS şi trimite un mesaj ‘ping’ către “Server-ul de Agregare a Ping-urilor” pentru a-i spune că acest site a fost aczualizat.

3.Motoarele de căutare tip Google sau serviciile specifice RSS gen Feedster, Technorati şi PubSub întreabă periodic Server-ul de Agregare a Ping-urilor “Ce site-uri au fost actualizate?”. Pentru că site-ul lui Joe trimite ping-uri si are un export în format RSS şi este uşor de actualizat frecvent, rangul lui Joe pentru un motor de căutare este mai înalt decât pentru un site obişnuit.

4.Teresa -care e o techie- foloseşte un program numit cititor de RSS (program de agregare) pentru a se abona la site-ul lui Joe.

5.Programul verifică periodic dacă fişierul RSS al lui Joe a fost actualizat şi îi dă de ştire când există noi însemnări. Teresa nu mai trebuie să piardă timp mergând pe site-ul lui Joe pentru a vedea daca e ceva nu. Îşi verifică doar cititorul de RSS.

6.Ca rezultat, fluxul de informaţii pe care îl primeşte Tereza este mult mai eficient si ea poate urmări mai multe site-uri într-un timp mai scurt.

7.Joe Surfer (care nu e ruda cu Joe Blogger) poate în continuare accesa blogul în vechiul stil demodat, lent si ineficient, folosind un browser şi motoare de căutare.

Din nefericire, nu vă pot da nici un răspuns precis. Sau v-aş putea, dar ar fi ca faza aceea cu “răspunsul la întrebarea fundamentală referitoare la sensul vieţii, Universului si tuturor lucrurilor este …42“.

Tot ce pot să fac e să vă povestesc despre fiecare în parte, cu speranţa că asta vă va ajuta să vă hotărâţi voi înşivă. Iată care ar fi principalele tipuri:

bloguri pentru care se oferă şi soft, şi găzduire;
software de sine stătător; şi
soft oferit cu posibilitatea de găzduire la alegere.

1. Bloguri pentru care se oferă şi soft, şi găzduire;
Acesta e un tip de platformă în care utilizatorul nu trebuie decât să se înregistreze şi să-şi creeze un cont pentru a începe să scrie un blog. Nu trebuie să instaleze nici un fel de program, nici să caute o soluţie separată de găzduire sau să cumpere un nume de domeniu.

Cele mai cunoscute exemple din această categorie sunt TypePad, LiveJournal si Xanga. Aceasta pare a fi cea mai potrivită soluţie pentru începători - nu trebuie să te îngrijeşti de nimic. Ba da: pentru TypePad trebuie să plătesti, după cele 30 de zile de probă.

2. Software de sine stătător
Lucrurile decurg cam aşa: te duci pe site-ul respectiv, verifici cerinţele programului (trebuie să ştii dacă va putea rula pe calculatorul tău sau nu), îl descarci , îl instalezi pe serverul tău, şi urmezi procedura de configurare. Poţi apoi să adaptezi template-urile(şabloanele de ecran) şi poţi incorpora diverse funcţionalităţi suplimentare pentru a-ţi “îmbunătăţi” blogul.

Această soluţie e potrivită pentru bloggerii care vor să aibă mai multă libertate în a-şi modifica blogul în fel şi chip. Cei care optează pentru o asemenea soluţie au nevoie de cunoştinţe tehnice, sau măcar să se poată baza pe cineva care îi poate ajuta în acest sens. Cele mai cunoscute exemple ar fi WordPress, care e o soluţie Open Source, adică software-ul se poate descărca gratuit, şi MovableType, care nu mai e gratuit, în schimb are tot felul de variante de licenţe.

3. Software furnizat cu posibilitatea de a opta pentru soluţia de găzduire

E o soluţie combinată din cele două descrise mai sus. Ai posibilitatea să alegi între a-ţi plasa blogul pe serverul oferit implicit (cum e BlogSpot pentru cei care folosesc Blogger.com) sau să-ţi iei blogul “acasă”, adică să te hotăraşti singur unde vrei să-l găzduieşti şi ce nume de domeniu să foloseşti. În această a doua situaţie, trebuie precizate detaliile pentru FTP (adresa, contul şi parola). Principalul atu al acestei soluţii îl constituie faptul că ai controlul asupra blogului propriu fără a trebui să faci cu mâna ta o instalare. În afară de Blogger.com, tot aici intră şi Radio.

Iata cinci intrebari care ar trebui sa va ajute sa puteti alege cea mai potrivita platforma de blogging.

1. Cine poate scrie un blog? Blogurile se pot incadra, in general, in una din cele patru mari categorii: personal, comercial, reprezentand o organizatie, sau profesional. Unii se decid sa aiba mai multe bloguri, sau sa aiba bloguri cu un continut mixt. Cand incepi, trebuie sa stii ce fel de blog ai in minte.

2. Ce functionalitati vreau pentru blogul meu? Care sunt functionalitatile de care vei avea nevoie? Vrei sa ai comentarii? Export RSS sau Atom? Vrei sa poti gestiona mai multe bloguri simultan? Sau eventual sa permiti mai multor autori sa contribuie la un singur blog? Ai nevoie de un contor pentru traficul de vizitatori? Vrei sa dai cititorilor posibilitatea sa faca cautari in interiorul blogului tau? Vrei sa castigi cativa banuti recomandand altora carti si CD-uri de pe Amazon sau admitand publicitate pe site-ul tau? Scrie pe o foaie toate functionalitatile pe care le-ai vazut la altii si ti-ar place sa le ai, si sorteaza-le in ordinea importantei pe care le-o acorzi. Daca gasesti un blogware (adica un software pentru bloguri) care sa le aiba pe toate, esti un om fericit- nu se intampla intotdeauna. Daca nu, va trebui sa faci un compromis si sa alegi ce ti se potriveste cel mai bine.

3. Ce experienta ai in ce priveste aspectele tehnice (instalare soft, modificare cod)? E important sa iei acest lucru in considerare. Chiar daca lumea o sa-ti recomande Movable Type sau WordPress (de examplu), s-ar putea sa nu te descurci (sau sa nici nu ai chef) sa-ti bati capul cu instalarea sau cu bibilitul template-urilor. In acest caz, ar fi de preferat sa te indrepti catre Blogger.com sau LiveJournal, cu care e foarte simplu de pornit la drum.

4. Doresti ca blogul tau sa faca parte dintr-o comunitate? Daca nu, trebuie sa stii ca va trebui sa faci eforturi mai mari de promovare pentru a ajuta cititorii sa-l gaseasca. Daca ai un blog bazat pe Movable Type sau WordPress, va trebui sa gasesti modalitati potrivite pentru a da lumii de stire unde se afla. Unii bloggeri gasesc ca e frustrant sa lansezi un blog, ca apoi sa realizezi ca cititorii nu-l pot gasi cu usurinta. Alegerea unei platforme destinate unei comunitati face gasirea omologilor si atragerea cititorilor mai simpla.

5. Cati bani iti permiti sa cheltuiesti cu blogul? Exista o serie de platforme software si solutii de gazduire gratuite. Unele mai gratuite decat altele ;-)Depinde ce functionalitati iti doresti. Desi WordPress e cu totul si cu totul gratis, ai nevoie de un server pe care sa-l gazduiesti si de un nume de domeniu care trebuie cumparat. Deci trebuie sa-ti faci o socoteala cat esti dispus sa platesti. Unele solutii cu plata ofera utilizare gratuita pentru o perioada de proba- de obicei o luna. Poti incerca mai multe platforme, ca sa incerci sa vezi ce ti se potriveste mai bine.

Cateva exemple in final:

Prinsea foloseste WordPress
Mathemagenic foloseste Radio de la Userland;
Timsoft foloseste platforma weblog.ro;
Athenaabstractd foloseste LiveJournal;
troniu dot decay e facut cu sato;
Halfway down the Danube foloseste Movable Type;

Un blog personal (spun asta pentru că există şi bloguri colective, cu mai mulţi autori) e ca un domeniu feudal pe care tu eşti singurul stăpân - chiar dacă scrii despre un proiect pe care ONG-ul tău îl derulează, un banc, sau o menţiune despre vremea imposibilă de afară, sau greaţa de sarmale după sărbători sunt întotdeauna binevenite!

Câteva idei- despre ce scrie lumea în general:

- întâmplări din viaţa personală -ca aceasta ;
- impresii de călătorie- ca aceasta;
- luări de poziţie referitoare la ceea ce se întâmplă în jur (în general politică) - ca aceasta;
- ceva interesant de citit -o ştire de pe Net, sau o carte, sau ce mai scrie prin ziare, un film de văzut, un concert care urmează;
- idei iscate de lucruri citite, auzite - eventual un alt punct de vedere, o replică dată altui blogger;
- ce se întâmplă cu proiectul la care participi;
- întâmplări din firma ta.

Trebuie spus că atunci când scrii despre firma în care lucrezi trebuie mare grijă. Practicile actuale sunt de a pune o menţiune pe blog “acestea sunt ideile mele personale şi nu implică în nici un fel angajatorul pentru care lucrez“, şi în acelaşi timp de a aduce faptul la cunoştinţa celor în drept. Dacă nu-i intereseaza, cu atât mai bine. (Parcă văd scena: “Dom’director, eu am un blog. - Un ce, mă?)
Unii angajatori sunt incântaţi - Robert Scoble a fost angajat de Microsoft pentru că scria un blog pozitiv la adresa produselor sale. Tudor Galos pare să-i calce pe urme :-)
Chiar dacă te crezi la adăpostul anonimatului, poţi s-o păţeşti. Sunt mai mulţi care au zburat din post când cineva de la servici le-a descoperit blogul!(un caz aici) Dar ăsta e un subiect la care merită să revenim - etica însemnărilor.

E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem din când în când toţi cei care scriem un blog. Motivele noastre sunt cât se poate de diverse.

Iata ce spunea Sony Cloward intr-o discutie la TechSoup (apropo, TechSoup e o resursa excelenta pentru ONG-uri!)

Misiunea unui blog trebuie formulata si declarata. Ea ar trebui să conţină:
1) o descriere a ceea ce este un blog în general,
2) care este scopul căruia îi serveşte blogul tău
3) care îţi este publicul
4) de ce este important că tu scrii un blog (care este impactul actual sau cel dorit).
Totul în 50 de cuvinte maximum.

E doar o idee, nu trebuie să o consideraţi literă de lege. La ce serveşte 1)explicaţia despre ce este acela un blog? Din experienţa mea, multă lume aterizează pe blog folosind Google. Nu ştie ce-i acela un blog. Nu înţelege despre ce e vorba. Nu ştie că mai e ceva înainte sau că mai urmează ceva. Dacă aveţi un link în bara laterală către profilul vostru, sau un “Home” care explică puţin lucrurile, se face lumină.
2) - scopul servit - e valabil dacă ai un scop precizat de la început.

Unii scriu ca să înveţe - îşi clarifică ideile scriind- şi în felul acesta le pot şi păstra şi scotoci după ele mai târziu. Un scop aparent egoist, dar pot să înveţe şi mulţi alţii.
Alţii ca să se facă cunoscuţi - nu e nici o ruşine, pe noi românii prea ne-au învăţat de acasă să fim modeşti şi chiar exagerăm uneori. Să fie clar, în lumea de azi chiar “ţi-au murit lăudătorii” şi dacă nu ai grijă să spui singur cine eşti şi ce ştii să faci, fii sigur că n-au să se găsească alţii s-o facă. Cunosc cel puţin 3 situaţii de specialişti angajaţi din pricina ideilor din blog.
Alţii scriu făcând lobby pentru firma sau organizaţia sau mişcarea din care fac parte. Nici o ruşine! Totul e să nu încerce să se ascundă după deget, pretinzând altceva. Blogurile sunt citite tocmai pentru conţinutul lor frust, nefiltrat, cu greseli de tastare, si cu însemnări calde, scrise despre evenimente încă în curs de desfăşurare. În momentul în care conţinutul este contrafăcut, lucrul acesta se simte imediat.

Şi e foarte normal ca însemnările care corespund scopului propus să alterneze cu altele, de natură mai personală - chiar dacă par off-topic.
3) publicul vizat. Unii încep fără să se gândească la asta. Scriu pentru ei. Într-o bună zi se trezesc că cineva de la capătul celălalt al lumii le comentează însemnările, le spune o vorbă bună, le dă o informaţie. Încep să-şi dea seama că nu sunt singuri. Încep să scrie având imaginea şi aşteptările acelui public în minte. Provoacă, glumesc, fac aluzii… Un blog nu e o insulă. Blogurile sunt conversaţii. Scriem pentru că vrem să fim auziţi.
Alţii scriu pentru un anumit public cunoscut, care se lărgeşte cu timpul - nu mai vor să scrie mail-uri la 7 prieteni şi să repete sfatul pe care l-au dat ieri - dar cu timpul apar alţii şi alţii, atraşi de informaţia “gata digerată”.

4)impactul. Trebuie să ştii ce urmăreşti. Dacă urmăreşti să te defulezi scriind, e în regulă. Poţi scrie orice. Dar dacă vrei să-ţi propagi ideile, sau să-ţi vinzi serviciile, trebuie să ai mereu în minte nevoile celor pentru care scrii.

Nu cred că “misiunea” aceasta formulată trebuie neapărat publicată. E un pact între tine şi blog, care se poate modifica oricând. Dar a scrie un blog este o investiţie de timp şi o responsabilitate totodată, aşa că ar trebui să ne fie clar măcar nouă înşine de ce o facem.

Şi acum săriţi de mă contraziceţi, completaţi, desfiinţaţi - fiecare după cum crede! Cei care nu s-au regăsit în rândurile de mai sus sunt îndemnaţi să spună - ca să putem întregi imaginea.

Antenţie: forţele răului bombardează cu spam Prinsea. Cometariile şi trackbackurile vor trece pe moderat pentru câtva timp, până voi instala un filtru antispam mai forţos.

O mimă (cuvântul vine de la mimetică şi memorie) este o unitate de informaţie care se propagă de la o persoană la alta sau de la un suport de stocare a informaţiei -cum ar fi cărţile- la altul. În termeni mai exacţi, o mimă este o unitate de evoluţie culturală care se autopropagă aidoma unei gene (unitatea genetică). Termenul a fost introdus în 1976 de către Richard Dawkins în controversatul său bestseller „Gena egoistă”. Mimele pot fi fragmente din idei, limbaje, melodii, linii ale modei, abilităţi, valori morale şi estetice sau orice altceva care sunt de obicei asimilate şi transferate altora ca atare (ca un întreg). Studiul modelelor evolutive de transfer a informaţiei se numeşte mimetică.

În limbajul comun, termenul de mimă este uneori folosit pentru a desemna orice informaţie transmisă de la o minte la alta. Această accepţiune este mult mai apropiata de analogia „limbajului ca virus” decât de cea a lui Dawkins a mimelor ca şi comportamente replicate. Pe Internet, mimele tind să prolifereze o anumită perioadă de timp după care dispar pe tăcute. Multe dintre ele debutează pe net ca glume obscure vehiculate în anumite grupuri care îşi pierd treptat înţelesul original sau se îndepărtează de sursa lor. Unele persoane consideră umorul sec ca pe o sursă bună de mime.

„Cheia către orice om este modul său de a gândi. Oricât de hotărât şi de rezistent ar părea, el are o cârmă de care ascultă, şi anume ideea călăuzitoare în funcţie de care el îşi evaluează toate faptele. El se poate schimba în bine doar dacă i se sugerează o nouă idee care să o domine pe a lui.”

• Ralph Waldo Emerson-

Dupa Wikipedia, the free Encyclopedia.

Din seria “pentru că era cazul”, Gabriel Mihalache a pus de un Individualism Romanian Blogging Awards 2004. Premiile sunt simbolice (un banner) şi …totul e în engleză.

Prima impresie: “boy, ce mică e lumea”. Prinsea — adică această ciornă de jurnal — e deja nominalizat pentru mai multe categorii! That’s …nice? In orice caz, m-a motivat să aplic odată noul design şi să încep lista de trimiteri.

Dar e un început. Am mers pe situl cu sondajul şi mi-am votat Timbru şi Prinsea, de frică să nu rămână în coada clasamentului :-)